Iubire..sau iluzie?!

E periculos sa iubesti!iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie,de abandon total.Apoi,a doua zi vrei mai mult,inca nu e un viciu,dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control.Te gandesti la persoana iubita vreme de 2minute si  uiti de ea vreme de 3ore.In scurt timp insa te obisnuiesti cu acea persoana si  incepi sa fi complet  dependent de ea.Acum te gandesti la ea 3ore si o uiti 2minute.Daca ea nu e langa tine,incerci aceeasi senzatie ca si drogatii ce nu isi obtin drogul.In acel moment fura si se injosesc,ca sa faca rost de ceea ce le trebuie,si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste.

Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza,uneori castigam,alteori pierdem.Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi,nu astepta sa ti se recunoasca efortul,sa ti se descopere geniul,sa ti se inteleaga iubirea.Incheie niste etape.nu din orgoliu,neputinta sau mandrie,ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta.Inchide usa,schimba discul,fa curat in casa,sterge praful.inceteaza sa mai fi cine erai si transforma-te in cine esti! De fapt totul e o iluzie.Deoarece ai ochii deschisi crezi ca poti vedea.Am fost crescuti in iluzii si nam putea trai fara ele.Nu credem in realitatea cruda..sau cel putinnu vrem sa credem.Fara indoiala ca daca n-am fi inzestrati cu darul uimitor de a avea iluzii, am duce-o mult mai greu. Iluzie sau nu?…eu zic sa lasam tot deoparte si pentru moment sa credem in spusele lui Picasso:”Tot ceea ce iti poti imagina este real.. Si punct.”

Anunțuri

universul Ochilor

Sunt captiv in cel mai lung vis al vietii mele.Visul ma stapaneste de luni de zile si nu da semne ca ar vrea sa renunte curand.De luni de zile sunt rupt de tot ce inseamna realitate,traiesc intr-un univers paralel unde sentimentul de tristete este inexistent.Soarele acestui univers sunt doi ochi dulci,mari,caprui ce  ma incalzesc in permanenta.Desi mai stralucitori ca soarele,desi ar trebui sa ma orbeasca lumina lor,ei ma privesc si singurul „rau” ce mi-l fac,e ca nu ma lasa sa imi iau ochii de pe ei.

sub acesti ochi,nu exista frig,nici macar ploaie,doar o energie ce nu ma lasa sa le parasesc universul.Imi dau seama ca ma amagesc,ca este doar un vis.Ochii imi dau dreptate,e un vis din care numa voi mai trezi niciodata.

Ochii imi promit ca nu vor mai privi vreodata pe alt cineva,ca exista doar pentru mine,iar eu le promit ca nu voi mai incerca vreodata sa ma trezesc.Traiesc un vis ce va lua sfarsit cand ochii mei,sau ochii caprui se vor inchide…

Visam…dar oare merita?!?

Visele sunt cel mai fidel barometru al sufletului.Visam la lucruri mici si nu credem ca ar exista lucruri mari la care am putea visa.

Daca visele unora au fost ori sa ajunga in Dubai sau Cosmos,altii viata intreaga au visat sa treaca putul.La inceput visele par imposibile,apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile.Visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer.Desigur,aripile se pot distruge pe traseu.E acel moment de clacare.Sa fim realisti…cu totii ne-am simtit la un moment dat in ipostaza lu ICAR,unde am impins totul la extrem fara a mai fi atenti la detalii.

Traim intr-o epoca in care visam cat mai mult,in care distanta intre vis si realitate se micsoreaza cu o viteza uluitoare.

Cea mai buna cale de a-ti indeplini visele este sa trezesti.Si atunci?…tinand cont de realitate,in cele din urma ajungem sa ne devoram unii pe altii ca hienele pentru o bucata de carne.