Subconștient sau nu..

Puncte de suspensie.  Trei la număr. Atât am fost în stare să răspund. Totul a decurs foarte repede. Și e ciudat. E ciudat cum trec anii și vezi cine ești și unde s’a ajuns într’un final și îți place..cu toate că nu asta ți’ai dorit acum 5ani când visai să ai un Jeep Grand Cherokee și un dihor pe post de pet. Tind să cred că până la urmă ajungi să ai și să fi exact ceea ce vrea subconștientul tău. 

Scenarii care nici nu ne’ar fi trecut vreodată prin cap că se pot întâmpla, totuși se întâmplă. Ne răvășesc, ne debusolează, ne șterg fără milă orice credeam că știm despre lume, oameni și modul de a trăi sau despre ceea ce este cu adevărat mai important pe lume. Cu asta se ocupă subconștientul. Suntem preocupați de sensul vieții, de drumul în viață, de a putea răspunde la ” care e rostul meu? „.

Și încep să mă întreb: ” eu de ce mă mai agit? „.. ” ce mă face fericit? „. Oare goana după bani sau după un concediu mai șmecher decât cel precedent? Numa el poate știi. El, împreună cu haosul pe care îl tot creează mereu. În haosul pe care îl vedem în jur , fie îl trăim la diverse cote de intensitate fiecare,  fie răsar diverse întrebări, parcă uitate Intr’un colț dintr’o odaie a cărui cheie a fost rătăcită prin cine știe ce sertar al unui dulap pe lângă care nu am mai trecut de mult…

Astfel, Încet, descoperi că subconștientul te strică. Sigur că știai că ai un subconștient, sigur că aveai informația teoretică, unde se găsește el amplasat în corp, însă iată că el nu mai vrea să stea cuminte, să te lase pe tine și pe mintea ta să dețină controlul și conducerea și începe să dea semne ce îi face bine și ce îi face rău. El este cine ești tu..