Articole de Ema

i like beeing me

Subconștient sau nu..

Puncte de suspensie.  Trei la număr. Atât am fost în stare să răspund. Totul a decurs foarte repede. Și e ciudat. E ciudat cum trec anii și vezi cine ești și unde s’a ajuns într’un final și îți place..cu toate că nu asta ți’ai dorit acum 5ani când visai să ai un Jeep Grand Cherokee și un dihor pe post de pet. Tind să cred că până la urmă ajungi să ai și să fi exact ceea ce vrea subconștientul tău. 

Scenarii care nici nu ne’ar fi trecut vreodată prin cap că se pot întâmpla, totuși se întâmplă. Ne răvășesc, ne debusolează, ne șterg fără milă orice credeam că știm despre lume, oameni și modul de a trăi sau despre ceea ce este cu adevărat mai important pe lume. Cu asta se ocupă subconștientul. Suntem preocupați de sensul vieții, de drumul în viață, de a putea răspunde la ” care e rostul meu? „.

Și încep să mă întreb: ” eu de ce mă mai agit? „.. ” ce mă face fericit? „. Oare goana după bani sau după un concediu mai șmecher decât cel precedent? Numa el poate știi. El, împreună cu haosul pe care îl tot creează mereu. În haosul pe care îl vedem în jur , fie îl trăim la diverse cote de intensitate fiecare,  fie răsar diverse întrebări, parcă uitate Intr’un colț dintr’o odaie a cărui cheie a fost rătăcită prin cine știe ce sertar al unui dulap pe lângă care nu am mai trecut de mult…

Astfel, Încet, descoperi că subconștientul te strică. Sigur că știai că ai un subconștient, sigur că aveai informația teoretică, unde se găsește el amplasat în corp, însă iată că el nu mai vrea să stea cuminte, să te lase pe tine și pe mintea ta să dețină controlul și conducerea și începe să dea semne ce îi face bine și ce îi face rău. El este cine ești tu..

Ecoul memoriei..

Cred doar in ceea ce simt.  In  curand nu am sa mai simt nimic. Nu am sa mai fiu aici cand ceilalti o sa isi continue viata. Memoria, zgariata de cat o tot folosesc pentru prostii.. Ticaie un ceas la mine’n cap care’mi zice ca e timpu’ sa stiu exact ce vreau de la viata. Da da, stiu ca am fost un copil capricios in ultima vreme. Aia nu imi place si aia nu ii de mine. Aialalta mi’ar placea, dar e prost platita sau asta de’mi zici tu ca e bine platita, n’am ce zice, da’ parca nu ma vad acolo. Complicat tare, n’am ce zice 🙂 . Si tot vorbeam noi si le suceam pe toate partile. Apoi tu imi ziceai sa nu ma mai stresez atata ca n’am treij da’ ani , ci abia douazeci si ceva si ca e timp sa ma decid.

Si ma tot gandeam zilele astea…cand o sa fiu mare ce o sa devin? O sa vreau sa fiu nebuna. Dar nebuna dupa lucrurile care ma fac fericita. Apusul. Și aici mă refer la culoarea aceea portocalie a soarelui ce stă să apună și care umple orizontul în fiecare seară cu cer senin. Ploile. Indiferent că sunt de vară sau toamnă, iubesc ploile liniștite.  Ciocolata. Nu conteaza ca e intr’o prajitura sau ca o mananc pur si simplu. Important e sa fie! Scrisul. Imi place sa scriu enorm de mult si chiar in momentul asta o fac cu zambetul pe buze. Alergatul. Un sport pe care îl practic de prea puțin timp, însă o activitate care mereu mă ajută să mă liniștesc. Provocările. Nu e nimic mai surprinzător și mai interesant decât o provocare prin ajutorul căreia să-mi pun valorile și aptitudinile în evidență. O melodie bună. Sunt multe, însă cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine.  Un ceai bun. Nu de mult am descoperit ceaiul de flori de portocal. Absolut delicios. Îl recomand! Muntele. Aerul rece și curat împreună cu priveliștea uimitoare de care ai parte.  Liniștea. Mai ales atunci când totul devine neînțeles, îmi place să ascult liniștea. Munca. Și aici mă refer strict la ceea ce îmi place să fac, iar cu fiecare obiectiv îndeplinit știu că sunt tot mai aproape de momentul final. O carte bună. De obicei citesc . O carte bună aș citi-o oricând. Dacă ai o recomandare buna, chiar te rog s’o faci.

Să pedalez pe bicicletă. De obicei când trebuie să ajung undeva în apropiere iau și bicicleta. O conversație bună cu o persoană inteligentă.  Milkshake. Cu banane și biscuiți cu cacao. Absolut delicios!  Amintirile. Indiferent că sunt bune sau rele, mereu zâmbesc când mă gândesc la o chestie petrecută în trecut.  Exact momentul dinainte de culcare, când sunt invadata de tot felul de idei și nu stiu cum să fac să le notez mai repede undeva.  Libertatea. Locurile pustii, deloc aglomerate.

Pentru a ne simţi fericiţi, este suficient să observăm lucrurile şi întâmplările mărunte care ne fac să zâmbim şi ne aduc, fie şi preţ de numai câteva secunde, un sentiment plăcut. Deşi nu întotdeauna le conştientizăm, aceste lucruri mărunte, accesibile tuturor, contribuie într-o mare măsură la starea noastră de fericire. .

large

 

 

 

 

 

Contract de inchiriere pentru locatarul inimii

Numele locatarului:  Iubitul

Numele proprietarului:  eu

Obiectul contractului:  inima mea

Perioada contractuala:  pana la adanci batraneti

Alte mentiuni:  chiria se plateste zilnic, in vorbe  frumoase, incurajari, planuri de viitor, mangaieri si saruturi.

Reguli de conduita

Pastreaza curatenia. Inainte de a intra in inima mea, sterge’te bine de orice urme de dor fata de alte iubiri, resentimente si orgoliu. Nu’mi murdari sufletul cu vorbe urate sau cu promisiuni ce nu vor fi indeplinite. La data stabilirii definitive, nu aduce cu tine decat lucrurile strict necesare precum bunavointa, dragoste, rabdare, incredere  si tandrete. Mai pot fi aduse si alte lucruri considerate necesare de viitorul chirias.  Sub nici o forma nu vor fi acceptate gelozia, posesivitatea, rautatea nejustificata si gandurile la alte femei.

Aeriseste regulat. Aproximativ o data la cateva zile. Lasa sa intre in inima o cantitate mare de te iubesc proaspat, fericire si ganduri optimiste. De fiecare data cand inima va incepe sa miroasa a resentimente sau orgolii, se recomanda aerisirea urgenta si inhalarea unei guri mari de aer proaspat pentru clarificarea gandurilor contradictorii.

Evita loviturile in peretii inimii. Fie ca este vorba de vorbe urate, reprosuri sau abuzuri de ordin fizic. Se va verifica periodic aspectul peretilor inimii, iar in cazul unor fisuri, acestea vor fi reparate cat mai grabnic cu tandrete, dragoste si atentie.

Incurajeaza inima sa bata in continuare. Daca,  intr’o zi inima va fi atat de obosita incat va refuza sa mai bata, din motive ce tin sau nu de chiriasul ei principal, acesta are obligatia sa o incurajeze sa nu renunte la lupta. In cazul in care chiriasul nu se considera vinovat pentru incercarea de deziubire a inimii, el va trebui sa foloseasca rabdarea si bunavointa pentru a o readuce pe drumul cel bun.

Nerespectarea  regulilor atrage cu sine evacuarea chiriasului inainte de data inchirierii mentionata la inceputul contractului.

mmm

 

 

tant pis..

Je sais qu’on s’était convenu,

Que ce sera une histoire de cul,

Mais ce que tu n’avais pas su,

C’est que depuis le début,

Tu m’as toujours plu…

 

T’as cette façon de me regarder,

Insistant mais très discret,

Un regard à faire tomber,

Que j’arrive plus à me relever,

De t’aimer…

 

Et en plus tu me souri,

Dans la foulé tu me charrie,

Je me retiens mais je rougi,

Je me demande pourquoi lui,

 

Que ce sera une histoire de cul,

Mais ce que tu n’avais pas su,

C’est que depuis le début,

Tu m’as toujours plu…

 

T’as cette façon de me regarder,

Insistant mais très discret,

Un regard à faire tomber,

Que j’arrive plus à me relever,

De t’aimer…

 

Et en plus tu me souri,

Dans la foulé tu me charrie,

Je me retiens mais je rougi,

Je me demande pourquoi lui,

Et puis tant pis..

SONY DSC

La Inceput a fost cuvantul..

..si nu vom sti niciodata care a fost acela. In schimb, stim toate celelalte cuvinte.  Ele ne ajuta sa ne definim, ne jucam, ne atingem,  lovim, mangaiem .. Au forma noastra ( fara metafore inutile ), si noi luam forma lor. Există un soi de usuratate în aceste cuvinte, nu ne poticnim de ele, nu ne fastacim cand le spunem cu glas tare, textul curge fără nicio dificultate. Ne concentrăm pe scoarța cuvintelor, pe felul în care pronunțăm aceste sunete . Pentru fericirea personala este necesar sa’ti controlezi fiecare cuvant si fiecare fapta, caci exista cuvinte care lovesc mai puternic decat bataia si multi sunt aceia care injunghie cu limba mai rau decat cu un cutit.

Daca as fi un cuvant, as spune copiilor…sa fie copii. Adultilor sa fie copii si tie.. sa traiesti mai mult! Mai puternic..  Nu pentru ca trebuie, ci pentru ca vrei. Insa daca ar fi sa aleg un cuvant, sa fiu unul, as fi pasiune. Pentru ca pasiunea este un fel de febra a mintii, care te lasa intotdeuna mai slab decat te’a gasit. Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice, mi’au guvernat viata: nevoia de iubire, foamea de cunoastere si mila pentru suferintele omenirii.  Toate astea m’au facut sa transform si omul din tine in pasiune.. Sa’mi porti in priviri paradisul, sa nu ma despart de el nici o clipa, s’adorm lipita de buzele tale, sa ma trezesc plutind peste pieptul tau, iubind si fiind iubita! Sa’mi porti in palme rasfatul si’n tot trupul tau ..sarutul. ..

wpid-5-machiaje-pe-care-barbatii-le-urasc-la-femei_1_size1.jpg

Eu, femeia de azi..

​Mi’aș dori să cred că acum sunt unde îmi doresc și sunt mândră de copila ce am fost. Aș vrea doar să mă știu fericită… toată lupta pe care am dus’o a fost pentru mine și vreau să îmi imaginez că nu a fost în zadar.

Alegerile mele nu au fost mereu înțelepte și acum am și amintiri care mă dor. Așa se întâmplă când ești o copilă: gândești cu inima și te încrezi în tot felul de povesti. Viața a fost blândă cu mine și nu mă uit în spate reproșându’mi că nu am ales alt drum.  Eu chiar am vrut să iau deciziile cele mai bune.  Atât m’a dus capul. Atât am făcut.. 

Sper că mai cred în Dragoste și oamenii nu mi’au ciobit visurile și ființa. Am trecut prin multe și voi mai trece…  haide să încerc să nu ii las să mă reducă la nimic!

Știu că am plâns multe nopți și acum, probabil, că din când în când ochii îmi sunt grei din pricina aceasta. Trebuia să scot cumva răul și să nu îl las să își extindă rădăcinile în sufletul meu! L’am plâns cât de mult am putut. Am vrut să mă las eliberata de dor, durere si greu.

Sper că sunt iubită. Am încercat cu toate puterile să mă țin un om bun. M’au cam rănit multi.  Nu întotdeauna m’am priceput să ii cunosc…. dar am făcut totul pentru binele meu, mereu. Atât cât m’am priceput și eu.

Mi’am găsit vocația? Știu că am fost cam nehotărâtă în tinerețe și m’am cam chinuit, dar nu am vrut să mă las să am ambiții  și vise mediocre. Eu pentru asta lupt zi de zi…. altfel îmi pierdeam voința de atunci. Lumea e atât de rea și de negativistă.

Sper să am o fetita. Știu cât de mult mi’aș dori asta..

Sper că încă mai știu să iubesc, iar noaptea mă tine EL în brațe.. 

Să mă trezesc cu dorința să avansez în direcția planurilor mele și, de fiecare dată, să îmi iasă de minune. Am schimbat lumea? Dacă raspunsul este „Nu”,  nu renunț!  Până la urmă de ce ai mai trăi dacă nu ai avea un scop măreț?
Sunt fericită, da? Eu doar asta mi’am dorit pentru mine. Acum,  trebuie să mă întorc să construiesc ceea ce voi fi. ..

Nuante..

Totul se rezuma la nuante. Roz, albastru, corai… pastelate sa fie! Neincrederea  exagerata in mine insami ma  facea sa imi inchipui ca orice as fi spus nu avea sa fie indeajuns de nuantator, demn de a mi se da vreo replica. Uneori nu eram de acord cu nuantele prezentate, ceea ce ma obliga sa fiu precauta..  Inconjurata de apa, refugiata pe o mica insula, izolata de restul lumii, imi ridic picioarele pe scaun si imi ascund talpile ude sub patura. Nu mai fac nimic altceva. Inafara  de a simti cum forta imi strabatea corpul , ma inunda, pana la a ma face sa tremur de placere.  Atunci, izolata acolo, imi doream din toata inima sa nu mai vina niciodata momentul in care voi auzi linistea eliberatoare.

Nu. Parasita. Pe cararea din spate, calcand prin ierburi. Copacii cad, unul cate unul. Intre fereastra si covorul stropit cu apa. Ma lovesc in bezna tunelului. Unde imi amintesc de el si nu va mai fi. Pietrele raului in care ma arunc.  Anii ratacesc prin mijloc, bezmetici. Suspendata in aer , musc cearsafurile, confundata cu ritmul, de’acum nu mai simt nimic. Geamurile prefac in tandari peisajul meu de tipete. Si, in timp ce alunec spre partea mea de apa, il vad pe barbatul pe care am ajuns sa il iubesc tot gandindu’ma la ceilalti. In momentul in care am incetat sa mai exist, prefacandu’ma in apa, l’am vazut in spatele ultimei sclipiri a constiintei mele. Era tot ce imi doream..  Nici un cuvant.. A intrat in suflet fara nici o ezitare . Eu l’am privit inainte sa ma refugiez intr’un colt, cu picioarele inafara suprafetei verzi a mochetei. Eu si el, si imaginea noastra reflectata, nimeni altcineva..

wp-1467840873170.jpg