Lumi paralele

Limpezit de furtuna,cerul din zori era curat si palid cand m’am trezit.Se apropie solstitiul de vara si soarele rasarea foarte devreme,asa ca nu dormisem decat doua sau trei ore; cu toate astea,ma simteam uimitor de odihnita.
Ma multumea gandul ca puteam ajuta,desi banuia ca principala mea calitate consta in faptul ca eram straina.Adesea,e mai usor sa’ti marturisesti chinurile secrete cuiva care nu face parte din viata ta de zi cu zi.
Probabil ca am fost educati de avocati sau iezuiti.Intentia mea a fost sa induc in eroare,chiar daca m’am impacat cu cunostinta,manipuland adevarul mai degraba decat spunand minciuni pe fata.Ce nebuna am fost sa te cred!
Copacii erau prea desi ca sa ma pot deplasa cu orice alt vehicul,astfel ca alesesem sa merg pe jos,ceea ce mi se potrivea cu starea mea de spirit..
Ziua era calda,astfel ca padurea umbroasa imi oferea adapost agreabil.Intrucat purtam niste haine ponosite,nu’mi pasa de lastarisuri pe cand cutreiera cararile serpuite facute de cerbi si alte animale.
Soarele era sus pe cer cand ajunsem la un mic luminis langa rau din inima padurii.Zambisem la vederea unui cerc magic de ciuperci.In copilarie credeam ca locul era fermecat si obisnuiam sa stau langa copac,visand la lumea de dincolo si sperand sa’si faca aparitia vreo zana.Poate ca acum aveam sa gasesc magia.
Ma intinsem langa un tufis.Cu bratele incrucisate sub cap,priveam lenes la crengile de deasupra.Facusem o greseala cand imi lasasem mintea sa se goleasca de ganduri pentru ca in curand o unda de disperare incepu sa ma cuprinda.Ma impotriveam din rasputeri.Ziua puteam sa alung demonii,dar stiam din propria experienta ca noaptea reveneau in cosmaruri.Fiecare interval era mai rau decat cel de dinainte;si cateodata ma temeam ca aveam sa imi pied mintile in scurt timp.Totusi,inca nu ajunsesem acolo.
Parea ca luminisul isi pierduse puterile magice,intrucat gandurile mi se roteau pe acelasi cai intortocheate,fara vreo sclipire de entuziasm.Caldura soarelui si mirosul dulce al ierbii ma indemnau sa ma las prada somnului,cu speranta ca nu aveau sa ma bantuie cosmarurile noptii. ..

Anunțuri

suflet pierdut

Simt un miros dulceag

De suflet..

Nu’i al meu,al cui e oare?

Nu se stie..poate doare.

Pune mana,poate’l simti..

Si’mi spui si mie cati ani are.

Sa fie copil?batran?..un oarecare?

Nu stiu. Atat e cert,ca dinauntrul lui se zbate

Urlete,tipete si o nebanuita dorinta de scapare.

Urme de bocanci, cusute-n lant cu borangic

Si’o samă de sperante uitate-ntr’o paleta de culori.

Nu-i al meu..al cui e oare? ..

image

..al tău ego..

M-am uitat astazi la tine in oglinda si am vazut un om vesel. Da, mi-a placut la nebunie gropita din obrazul drept, ochii verzi, deoarece asta e culoarea pe care ei o au dimineata, si zambetul de copil inocent. Stiu ca nu mai esti un copil inocent, dar de multe ori lasi impresia asta.
Imi pare rau ca este pentru prima oare cand iti vorbesc frumos si cand imi aduc aminte de cum esti tu cu adevarat. Te cunosc atat de bine, te inteleg, dar pana acum mi-a fost teama sa-ti vorbesc. Cine stie? Daca nu m-ai fi crezut si ai fi avut senzatia ca-mi bat joc?
Tu vrei sa fii placuta si iubita de oameni asa cum esti. Si da, poate multi chiar ar face asta, daca ar avea rabdarea necesara sa te cunoasca. Insa multi nu au. Si sa nu fim ipocriti, nici tu nu ai cu majoritatea.
Ai zile in care te simti singura, poate mai ales azi, cand e duminica si soare afara. Mi se pare straniu cum desi te simti asa, nu ti-ai umple golul cu orice tip de oameni..si doar cu aia pe care-i vrei tu. Iar cei sau cel pe care-i/l vrei nu te vor/vrea inapoi.
Te complici atat de mult, si-ti pasa de toate nimicurile.
Uiti ca nu multi sunt ca tine si ca cei care te au sunt norocosi. Si tu esti la randul tau norocoasa. Nu multi accepta langa ei neconditionat un om asa dificil cum esti tu.
Ai o brutalitate verbala nemaintalnita. Spui exact ce-ti trece prin cap, oricat de tare ar durea adevarul. Vrei totul sau nimic, si-l vrei acum. Nu accepti jumatati de masura si oameni indecisi.
Eu zic ca faci bine…ma rog, un pic de diplomatie nu strica niciodata. Insa, sunt convinsa ca intr-o zi o sa fii pe deplin fericita!
Stiu cat de importante sunt pentru tine sentimentele si ele iti ghideaza cursul vietii. Dar inca n-ai invatat ca atunci cand te astepti mai putin se intampla lucrurile?
Da, nu ai rabdare, cu totii stim asta si de cele mai multe ori, indepartezi unii oameni din lumea ta, tocmai pentru a-ti da seama daca ei vor sa fie acolo sau nu.
Invata de la mine: ai grija cum ii alegi. Unii nu se vor mai intoarce niciodata, pentru ca impulsivitatea ta a dat-o in bara, iar altii exact de asta au nevoie – o zguduiala puternica.
Nu mai crede in frica oamenilor, in timiditatea lor…Cei care vor sa fie langa tine, vor lupta pentru asta, intr-un mod sau altul.
Imi place de tine ca esti sincera si ca ai forta necesara sa faci un om sa zambeasca. Stii cat de greu zambesc oamenii in ziua de azi?
Stiu ca trebuia sa-ti spun numai lucruri de bine, dar n-am putut sa ma abtin..iarta-ma. Te rog sa nu obosesti niciodata sa incerci si sa crezi mereu in iubire si oameni si prieteni. Fara aceste ingrediente ai fi mult mai seaca…

Si nu uita: eu sunt mereu, aici, langa tine. ..  Al tau ego!

image

Scrisoare despre mama..

Cand eram mica, credeam ca mama mea e magica. Sa fi fost din cauza mancarurilor perfect aromate si al prajiturilor dumnezeiesti gatite din ce gasea in camara mereu plina, desi n-o vedeam niciodata plecand la cumparaturi?Sau datorita acadelelor de zahar ars pe care le prepara cand plangeam dupa “topitopuri” verzui, nesanatoase, vazute la copiii din fata blocului. Nici nu apucam sa ma spal pe maini si mama imi si intindea zambitoare un betigas cu un “gogoloi” maroniu si gustos in varf. Sau pentru ca, atunci cand eram la gradinita, imi citea subtitrarile la filme si facea ca imaginele acelea sa capete astfel sens. Sau, poate, pentru ca reusea sa-l convinga pe Mos Craciun sa imi lase cadouri in fiecare an, desi nu eram in fiecare zi cuminte. Sa fi fost de vina ziua aceea in care, din rochia ei de mireasa, mi-a confectionat cel mai apreciat costum de Alba-ca-Zapada de la carnavalul din clasa I. 

Cand eram mica, credeam ca mama mea e magica. Nici pana azi nu mi-am schimbat parerea. Altfel, de unde atata iertare, putere de sacrificiu si rabdare? Si mai ales, de unde atata iubire, daruita chiar si cand nu merit, cu atata generozitate? Iti multumesc,iubindu-te!!!

Dragă trecut..

Sa stii ca am realizat un lucru foarte important. Chiar daca ne stim de atata timp si chiar daca am impartit un trup, un suflet, un pat, sa stii ca eu nu ti-am scris niciodata o scrisoare. Si cred ca nu ti-am spus niciodata lucrurile cele mai importante.
Ca ne-am intalnit adeseori la ceas de seara si ne-am certat, o stim. Ca tu vii cand ai tu chef peste mine m-a deranjat nespus de mult. Da, sa stii ca au fost momente cand nu m-ai lasat sa ma bucur de prezent. Ca am plans din cauza ta, desigur. Ca am fost amandoi pe plaje pustii, ca ne-am panicat pe mare, ca ne-am aclamat drepturile, toate, toate le stim. Ca am fost ego la patrat asta a fost cel mai mare necaz al nostru. Insa toate astea palesc acum,cand imi curg degetele pe tastatura. Doar stii ca n-am mai scris de mult timp.
Vreau sa stii ca m-am gandit prea mult la tine cu amaraciune. Si abia de vreo doi ani (aproape trei) ani am inteles ca, de fapt, tu ai fost langa mine doar ca sa ma ajuti sa cresc. Ai fost cel care m-a impins de la spate sa reusesc, sa invat, sa nu uit unde imi doresc sa ajung. Cu toate tristetile adunate, tu, trecutule, m-ai ajutat sa cresc. Sa imi tin fruntea sus, sa n-am regrete si sa stiu cand sa ma opresc atunci cand lucrurile au urcat pe trepte prea mari pentru mine. Tu, trecutule, nu te mai razvrati impotriva mea, ca n-am cum sa te uit. Esti marele castigator si nu zic asta cu niciun fel de ranchiuna. Hai, acum, sa intelegem amandoi ca trecutul e facut aici sa ne invete sa mergem mai frumos mai departe.
Draga trecutule, sa stii ca acum nu mai imi e frica de tine. Am inteles acum si am facut pace cu tine. Viziteaza-ma oricand, cu ochii gri si parul intunecat, uneori blond, spune-mi ce vrei tu. Doar sa stii ca de acum suntem pe picior de egalitate. Si iti multumesc ca ma ajuti sa cresc. Si, da, incerc sa am grija de tine, sa cresti frumos.

uite, aici o sa fii in curand

image

trup si suflet..

Uneori îmi ies din trup şi mă privesc… Nici un strop de mine însumi… Unde ai plecat, unde ai fugit? Eu nu eram aşa, eu priveam dimineaţa soarele-n ochi, eu simţeam o îmbrăţişare atunci când se pregătea să fugă, eu stăteam în iarbă şi-i vorbeam, în fiecare unghi îl priveam şi braţele nu sângerau… ele mângâiau. Adânc, în mine, te simt, eşti în gropi abisale, conservându-te de zilele amare. Singur m-ai lăsat, să simt amarul fructelor pe care cândva le-am semănat. Chiar şi coapte, gustul lor e tot amărui, sunt greu de mestecat şi greu de digerat, sunt astfel doar pentru a mă opri din mâncat. Dulcele nu mai e la fel de dulce, fără amar, iar cei care nu simt amarul, nu ştiu ce e dulcele – spunea cineva mai inteligent decât mine; eu mă întreb dacă după atâta amar, mai poţi simţi ceva dulce…

Te aştept să stăm din nou pe prispa timpului şi să ne imaginăm că pictăm viaţa cu un fir de iarbă, adormind veşnic în concluzia inconştientului meu controlat de viitor.

P.S.:  Să-mi spui ce mai înseamnă dorinţa…
         Să-mi spui cum e izvorul dimineţii…
         Spune-mi cum e printre fiinţe…
         Învaţă-mă cum să îmi simt conştiinţa…

                                                                                          Cu durere,
                                                                                          Al tău Trup

image

Scrisoare catre suflet ..

Buna, draga mea!
Sunt eu, alter-ego.ul tau. M-am gandit sa-ti scriu, ca sa te ajut cu dilemele tale.
Nu, nu e nimic in neregula cu tine, sau cu sentimentele tale. Asa e bine…sau ar trebui sa fie. Nu te stradui sa explici cum esti si de ce, pentru ca nu e nevoie. Cine te cunoaste si te iubeste, te accepta asa cum esti. Nu trebuie sa fii mai desteapta sau mai frumoasa, trebuie sa fii TU! Fara exagerari, cosmetizari, explicatii sau crize de orgoliu refulat.. Incearca sa intelegi ca oamenii sunt asa cum sunt si nu ii poti schimba tu. Educatia se dobandeste, dar nu si caracterul, e ceva cu care te nasti si nu toti au idee cum se defineste…poate pentru ca nu au asa ceva…
        Ceea ce poti face tu e doar sa iubesti…sa iubesti si sa accepti imperfectiunile oamenilor, exact asa cum doresti ca si ei sa le accepte pe ale tale.. Asa e si cu EL…
Daca nu te iubeste cum ai vrea tu, asta nu inseamna ca nu te iubeste din toata inima…un om destept a spus asta si ai face bine sa o crezi, ca e adevarata!
         Fiecare om e cladit dupa un anume calapod, are felul sau de a se manifesta si exprima, dar chiar daca nu striga in gura mare ca te iubeste, sau nu e capabil nici macar sa o sopteasca la urechea ta, asta nu inseamna ca nu urla in el insusi. In definitiv de ce ai nevoie de cuvinte? Faptele sunt cele ce conteaza, iar faptele lui „striga” despre dragoste. Despre Dragoste cu majuscule, asa cum ti-ai dorit tu. Iar tu…orbita de nuante nu ai vazut esentialul…si ai gresit!
       Dragostea raneste atunci cand nu e inteleasa. Frustrarea isi face loc, se insinueaza in creier si perverteste totul. Devii irational si orb, iar greselile se succed una dupa alta…ranind si ucigand…
Asta ai facut tu:ai ranit sentimentele omului ce te iubeste din tot sufletul, chiar daca nu o face in modul declarativ in care ai vrea tu sa o faca….dar TE IUBESTE!
      Ar trebui sa intelegi ca nu toti barbatii sunt la fel…daca cel de dinainte te-a ranit, nu e obligatoriu ca o va face si EL…nu e corect sa plateasca pentru niste vini ce nu-i apartin. Iubeste-l asa cum e, fara sa pui intrebari retorice si sa cauti raspunsuri ce nu exista. Ia ce ti se ofera si traieste viata AZI, pentru ca maine s-ar putea sa nu existe…si nu vei avea timp nici macar sa regreti. Nu masura cuvinte si nu cere imposibilul, pentru ca asa vei uita sa apreciezi ce exista cu adevarat, vor trece pe langa tine si vei muri fara sa fi trait cu adevarat vreodata.Iubeste,iarta, daruieste si vei fi fericita. Cand vei simti nevoia sa ai confirmarea ca te iubeste, nu-l intreba nimic, doar priveste in ochii lui si vei citi raspunsul.
Iţi  cer iertare pentru toate momentele în care te-am neglijat şi respins. Nu mi-am dat seama cât ai suferit din cauza convingerilor mele despre ceea ce este bine şi rău.
Imi pare rău că nu te-am lasat să te joci, să râzi prosteşte, să plângi aiurea, să faci mofturi, să crezi in Moş Crăciun, să visezi cu ochii deschişi, să simţi bucuria unui lucru interzis.
Iţi promit că de azi înainte voi fi mult mai atentă la nevoile tale! Şi tot de azi înainte, mă angajez să îţi respect  următoarele drepturi:

Dreptul de a greşi
Dreptul de a nu corespunde aşteptărilor celorlalţi
Dreptul de a exprima emoţiile aşa cum simţi
Dreptul de a fi ascultat şi întâmpinat cu “Bun Venit”
Dreptul de a fi iubit şi acceptat aşa cum eşti.

Te rog să nu fii supărat pe aroganţa mea adultă, suspicioasă şi neştiutoare. Eşti important pentru mine. De altfel, fără tine aş fi o oarecare angoasă searbădă separată de adevarata ei fiinţă şi lipsită de tot ceea ce face inima să bată.

Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce aduci în viaţa mea: începuturi, priviri poznaşe, ghiduşii, comportamente iraţionale, amintiri , oameni  care încă nu şi-au otrăvit copilul interior  cu atâtea reguli şi convenienţe sociale.

.. inca esti aici..cu toate ca te’am distrus de atatea ori.. Multumesc! 🙂

image