La Inceput a fost cuvantul..

..si nu vom sti niciodata care a fost acela. In schimb, stim toate celelalte cuvinte.  Ele ne ajuta sa ne definim, ne jucam, ne atingem,  lovim, mangaiem .. Au forma noastra ( fara metafore inutile ), si noi luam forma lor. Există un soi de usuratate în aceste cuvinte, nu ne poticnim de ele, nu ne fastacim cand le spunem cu glas tare, textul curge fără nicio dificultate. Ne concentrăm pe scoarța cuvintelor, pe felul în care pronunțăm aceste sunete . Pentru fericirea personala este necesar sa’ti controlezi fiecare cuvant si fiecare fapta, caci exista cuvinte care lovesc mai puternic decat bataia si multi sunt aceia care injunghie cu limba mai rau decat cu un cutit.

Daca as fi un cuvant, as spune copiilor…sa fie copii. Adultilor sa fie copii si tie.. sa traiesti mai mult! Mai puternic..  Nu pentru ca trebuie, ci pentru ca vrei. Insa daca ar fi sa aleg un cuvant, sa fiu unul, as fi pasiune. Pentru ca pasiunea este un fel de febra a mintii, care te lasa intotdeuna mai slab decat te’a gasit. Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice, mi’au guvernat viata: nevoia de iubire, foamea de cunoastere si mila pentru suferintele omenirii.  Toate astea m’au facut sa transform si omul din tine in pasiune.. Sa’mi porti in priviri paradisul, sa nu ma despart de el nici o clipa, s’adorm lipita de buzele tale, sa ma trezesc plutind peste pieptul tau, iubind si fiind iubita! Sa’mi porti in palme rasfatul si’n tot trupul tau ..sarutul. ..

Eu, femeia de azi..

​Mi’aș dori să cred că acum sunt unde îmi doresc și sunt mândră de copila ce am fost. Aș vrea doar să mă știu fericită… toată lupta pe care am dus’o a fost pentru mine și vreau să îmi imaginez că nu a fost în zadar.

Alegerile mele nu au fost mereu înțelepte și acum am și amintiri care mă dor. Așa se întâmplă când ești o copilă: gândești cu inima și te încrezi în tot felul de povesti. Viața a fost blândă cu mine și nu mă uit în spate reproșându’mi că nu am ales alt drum.  Eu chiar am vrut să iau deciziile cele mai bune.  Atât m’a dus capul. Atât am făcut.. 

Sper că mai cred în Dragoste și oamenii nu mi’au ciobit visurile și ființa. Am trecut prin multe și voi mai trece…  haide să încerc să nu ii las să mă reducă la nimic!

Știu că am plâns multe nopți și acum, probabil, că din când în când ochii îmi sunt grei din pricina aceasta. Trebuia să scot cumva răul și să nu îl las să își extindă rădăcinile în sufletul meu! L’am plâns cât de mult am putut. Am vrut să mă las eliberata de dor, durere si greu.

Sper că sunt iubită. Am încercat cu toate puterile să mă țin un om bun. M’au cam rănit multi.  Nu întotdeauna m’am priceput să ii cunosc…. dar am făcut totul pentru binele meu, mereu. Atât cât m’am priceput și eu.

Mi’am găsit vocația? Știu că am fost cam nehotărâtă în tinerețe și m’am cam chinuit, dar nu am vrut să mă las să am ambiții  și vise mediocre. Eu pentru asta lupt zi de zi…. altfel îmi pierdeam voința de atunci. Lumea e atât de rea și de negativistă.

Sper să am o fetita. Știu cât de mult mi’aș dori asta..

Sper că încă mai știu să iubesc, iar noaptea mă tine EL în brațe.. 

Să mă trezesc cu dorința să avansez în direcția planurilor mele și, de fiecare dată, să îmi iasă de minune. Am schimbat lumea? Dacă raspunsul este „Nu”,  nu renunț!  Până la urmă de ce ai mai trăi dacă nu ai avea un scop măreț?
Sunt fericită, da? Eu doar asta mi’am dorit pentru mine. Acum,  trebuie să mă întorc să construiesc ceea ce voi fi. ..